Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Cine sunt

Nascuta la Bucuresti (fiindca asa a vrut mama, nu pentru ca as fi avut vreo legatura speciala  cu locul respectiv)  pe 3 noiembrie 1962  Mi-am petrecut copilaria la Tecuci, un oras caruia nu eu, ci Florin Calinescu i-a adus oarece notorietate. Nu stiu de ce, pe vremea cand lucra la Pro Tv si facea ”Chestiunea zilei”, Calinescu pomenea, destul de des, numele orasului meu natal (insist sa-i spun natal, pentru ca Bucurestiul m-a gazduit pret de vreo trei zile, doar)  Am absolvit  liceul la Galati si facultatea la Iasi Profesor de biologie pentru o vreme, in Vladimirestii Galatiului, cu o cariera scurta si lipsita de orice stralucire Fire recalcitranta, m-am opus cu indarjire vointei directorului scolii la care lucram, si care voia sa ma ”lege de glie” in comuna respectiva, ordonandu-i sefului de post  sa-mi elibereze ”buletin de Tudor” Mi-am pus in cap tot corpul militienesc din sat, pe  inspectorul de specialitate de la ”judet’  si vreo 20-30 de tovarasi profesori si educatori colegi, care nu vedeau cu ochi buni un  asemenea refuz Cu toate astea, am fost obligata sa fac parte din corul scolii, in care, vrand-nevrand, intrau toti profesorii asezamantului Da, da, eu eram aceea care canta fals Toate se intamplau prin anii ’84-’86-89 Am prins Revolutia la televizor, si chiar nu am nici un merit in izbanda ei locala Insa si astazi imi aduc aminte, cu placere, de ”mica rezistenta” personala impotriva regimului comunist, atunci cand am decis sa intorc televizorul din sufragerie cu fata la perete si am lipit pe el o bucata de hartie pe care scria ”In conservare” Din 1990 pana in 2004, am fost unul dintre condeierii cotidianului Viata libera din Galati A fost una dintre cele mai bune, frumoase si productive perioade din viata mea Surprinzator,  chiar si dupa plecarea mea, ziarul a continuat sa existe Acum locuiesc  in Irlanda,  o tara in care n-as fi crezut vreodata ca voi ajunge sa traiesc Dar Dumnezeu a avut grija de mine, si ma inchin Lui pentru asta N-am avut nici o problema in a lucra, pentru o scurta vreme, ca om bun la toate intr-un take away din oraselul in care locuiesc. Acolo am simtit pentru prima oara cum miroase, cum arata si cu ce se mananca viata in Occicent Singurul progres profesional pe care l-am facut intre timp a fost gasirea unei alte slujbe, de data asta intr-o fabrica Cot la cot cu oameni veniti din toate colturile lumii, de toate culorile si orientarile Profesional, nu mai  am nici o ambitie.  Sunt, probabil, prea batrana pentru asa ceva, ca sa nu mai spun ca bariera de limba este, de cele mai multe ori, greu de sarit Cu toate astea,  iubesc libertatea pe care mi-o da Irlanda, si confortul pe care mi-l asigura banii obtinuti din munca mea de muncitor in fabrica Despre Romania, numai de bine. Ii duc dorul… si-atat! Imi puteti scrie la salut@blogulucimpoca.ro .

62 Comments

  1. Ciupanezul says:

    Nu numai Calinescu a adus notorietate orasului ci si mustarul care si acum are o raspandire si acelasi gust ca inainte. Mustarul de Tecuci, fie el dulce sau iute.

    La cat mai multe articole si comentarii.

  2. Ciupanezul says:

    BTW, La multi ani si multa sanatate. Sa ne citim si peste 50 de ani.

    • Cimpoca says:

      @ Ciupanezul: Sa dea Dumnezeu, pustiule! Si n-o sa uit niciodata ca esti, cred, unul dintre primii mei cititori, si, cu siguranta, primul care m-a promovat in blogosfera. Sa-ti fie bine.

  3. florentina says:

    Draga doamna , constat ca aveti talent!
    Ma regasesc in postarile dvs. Aveti si simtul umorului! Asta , e doar pentru cei cu cap!
    Va multumesc pentru o clipa de destindere dulce-amara!

  4. Cimpoca says:

    Florentina: Florentina? Nu cred ca ne cunoastem, dar imi pare bine de cunostinta. Sincer, ma bucur ca imi acordati incredere, e lucru mare cand cineva venit din neant iti spune asemenea cuvinte frumoase. Va mai astept pe la mine!
    Acum, eu imi dau tot interesul, si daca n-o sa reusesc sa fiu unul dintre cei mai cititi blogeri, o sa incerc sa devin, cu siguranta, unul dintre cei mai prolifici in materie de scris.
    Glumesc, desigur, nu intotdeauna ce e mult, e si bun!
    Cum spuneam, va mai astept, intotdeauna cu placere.

  5. conservadetecuci says:

    Oamenii te urăsc pentru că nu esti ca ei. Tu îi iubesti pentru că nu sunt ca tine.

  6. citind blogul mi-a venit in minte acest aforism si sunt impresionat de ceea ce scrii
    te rugam sa continui oricit de greu iti este si spune mai departe lucrurilor pe nume

    Un fan al articolelor semnate pe vremuri in Viata Libera

  7. Cimpoca says:

    conservadetecuci: Amuzant ”nume de cod”, oricine ai fi ascuns sub acest pseudonim. Dar, din cate imi dau seama, in stransa legatura cu Fabrica de conserve din Tecuci. Incantata sa aflu ca in afara de familia mea (nici aia prea numeroasa), lumea isi mai aduce aminte de mine. Pai, ramanem in legatura, nu?

  8. Virgil says:

    Interesant. Va accesez de ceva vreme blogul. Am gasit comentariul dumneavostra pe blogul profesorului Stefan Andronache (galeria foto, administrat de noi in cadrul proiectului tecuci.eu). Nu am fost convins ca adresa de e-mail scrisa in comentariu este corecta. De aceea am preferat acesta cale de comunicare. Eu sunt administratorul website-ului http://www.tecuci.eu. Ma gandesc la o colaborare cu Dumneavostra. Toate gandurile bune!

  9. Cimpoca says:

    @ Virgil: V-am trimis un e-mail deja, sper ca l-ati primit. Toate gandurile bune si dumneavoastra.

  10. Virgil says:

    Buna seara! Pentru simplul motiv ca eu sunt surprins placut de blogul dumneavoastra, o sa va fac un banner pe tecuci.eu. Si o sa introduc, cu voia DV, adresa in lista newsletter-ului nostru. Poate ca odata pe saptamana (sau lunar), un articolut pentru tecuci.eu…. Ori, sa-mi permiteti sa postez articole din blog. Evident cu link-ul ce trimite la sursa. Numai bine!

  11. Miha says:

    Asa o bucurie m-o luat… Asa o mare bucurie… Am gasit intamplator linc spre blog de pe hotnews (ce frumos au mai crescut oamenii aia in ultimii ani…) si tot citesc, si tot citesc… Chiar ma gandeam in prima faza ca trebuie si scrisul asta sa fie rodat undeva, abia intr-un tarziu m-am uitat mai bine la om si am vazut episodul cu Viata libera, unde nu v-am citit, pentru ca am ajuns pe acolo doar accidental, facand cine stie ce documentari… Foarte tare-mi place, nu prea ma dau io pe bloguri, ca prea mi se par exhibitioniste (marea majoritate). Da’ aici m-am simtit asa bine! Mai viu, daca ma primiti! O mare imbratisare de la un necunoscut…

  12. Cimpoca says:

    @ Miha: Ai umor, Miha, m-am distrat. Ca si tine, si eu cred ca noi, bloggerii (hai, sa ma dau si io rotunda) suntem oleaca exhibitionisti. Dar, atata vreme cat exista si destui ”voyeristi”, inseamna ca ne meritam unii pe altii. 🙂 Te mai astept, tu sa vii! O mare imbratisare de la mine!

  13. Mi se pare ciudată senzaţia pe care o am: deşi tonul postării pare amuzant şi prezentarea este făcută cu umor, cititnd , brusc m-a cuprins o stare nostalgică amestecată cu un dor nedesluşit şi fără să-mi dau seama când au plecat din ochi, câteva lacrimi s-au rostogolit pe obraji. Poate gândul meu a alergat spre îndepărtata Irlandă şi l-a speriat distanţa… poate inima mea a reuşit să intre în aura inimii tale şi a găsit acolo acea nostalgie care m-a dominat cât timp am citit mai ales partea de final… Subjugată încă acelei stări aş vrea să-ţi pot trimite un petec de cer de deasupra Tecuciului, un buchet cu flori de câmp – mai mult cu macii – şi-un strop micuţ din Dunărea albastră. Oriunde te-ai afla, fii fericită !

    • Cimpoca says:

      @ Aura: Ti-am urat deja bun venit… sper sa ne citim multa vreme de acum incolo. Multumesc pentru daruri, le primesc cu inima frematand… si pentru tot ce ai spus, atat de frumos, despre mine.
      Felicitari pentru carte, la mai multe si sper ca o multime de copii vor invata alfabetul, urmand sfaturile voastre colorate. Aura, ma bucur sa te am prin preajma. Cred ca dra coolnewz a fost pe post de zana buna, m-a adus aproape de niste oameni speciali. Te sarut, bucura-te de primavara.

  14. Daniela says:

    Cimpoca esti the best romanian irish what I knew 🙂 Like your posts!

  15. Cimpoca says:

    @ Daniela: O, girl, you made my day! Si, apropo, not irish… yet! 🙂 Multumesc pentru cele spuse, au fost din inima, sper! 🙂 🙂 🙂 Te-am remarcat si eu, recent, ”frunzarind” blogrollurile catorva prieteni comuni. Pe tine si pe inca vreo doua conitze care, toate la un loc, aduceti un aer tare proaspat in blogosfera. Mai vorbim, da?

  16. Cristi says:

    Mi-a placut ce am descoperit pe blog la tine…!Sper sa ne oferi cat mai multe momente de delectare!! Salutari din…,,orasul noptilor albe”!!!
    Pfiuuu,….ce mica e lumea..de cand cu netul asta…!!!

  17. Cimpoca says:

    @ Cristi: Buna, Cristi, bucuria e cu atat mai mare cu cat esti tecucean de-al meu! Chiar imi face placere sa ne intalnim, fie si virtual. Asa-i, lumea e mica tare… de cand cu netul, sa-i dea Dumnezeu sanatate 🙂 si mi se pare extraordinar ca romani aflati peste tot in lumea asta, ne putem intalni pe o pagina de blog, comentand, discutand, analizand. Mai frunzaresc paginile astea un roman care locuieste in Iran, o doamna din Franta, o prietena din Suedia, uite, tu- din Sankt Peterburg, alti cativa romani din State si din Canada… Te mai astept pe aici, am si pagina de facebook, trebuie sa tastezi doar numele meu… toate cele bune, sper sa ne mai auzim! 🙂

  18. Monica says:

    Bine te-am gasit! 🙂

  19. Cimpoca says:

    @ Monica: Bine ai venit! Incantata! 🙂

  20. Manoka Bay says:

    🙂 O mare surpriza sa stiu ca sunteti in Irlanda! Sper sa va fie bine, mult mai bine…

    • Cimpoca says:

      @ Manoka Bay: Da, pe-acolo ne-au trimis vanturile, valurile… si speram sa ne fie mai bine, ca doar de aia ne-am aventurat. Si, sunt nerabdatoare sa aflu: ne cunoastem? Pentru ca pseudonimul nu-mi spune nimic, sincer. Poate mai vorbim… pana atunci, toate cele bune! 🙂

    • Manoka Bay says:

      Sa spunem doar ca eu va cunosc si ca intotdeauna am admirat cele scrise in “VL”… Va doresc tot binele posibil 🙂

      • Cimpoca says:

        @ Manoka Bay: Multumesc, asemenea! Cum spuneam, lumea-i mica, mult mai mica decat credem! Sper sa ne mai auzim, da?

  21. Stere says:

    Va adresez o intrebare valabila pentru toti. Daca v-ati facut datoria pentru tara asta Romania , tara asta si-a facut datoria fata de dumneavoastra?

    • Cimpoca says:

      @ Stere: Apartenenta la un loc, data prin nastere, este intamplatoare. Puteam sa ma nasc undeva in Africa, oriunde in America sau Asia. S-a intamplat sa ma nasc in Romania. Nu cred ca am spus ca mi-am facut datoria fatza de tara numita Romania, dar cred ca am rabdat poate mai mult decat ar fi trebuit, traind in Romania. Stiu, unii au platit cu viata intamplarea de a se naste acolo, dar de ce suntem datori sa platim toata viata? N-am facut nici mai mult nici mai putin decat a facut, poate, orice alt locuitor al acestei tari. Insa cand s-a putut sa plec (si am vazut ca nu se mai poate trai acolo), am plecat. Nu mai aveam rabdare, timp si nervi de cheltuit asteptand ca tara mea sa intre in normalitate. Asa ca am lasat-o pe mana altora, sa o iubeasca ei asa cum stiu. Cred ca ne-am despartit totusi prietene, fara a ne socoti ce datoram una- alteia. Din cand in cand, o sa mai trec pe la ea!

  22. eSorin says:

    incantat de cunostinta.felicitari pentru blog.salutari de la un galatean si un fost locuitor al orasului dublin.

    • Cimpoca says:

      @ eSorin: Si eu sunt incantata, si ti-am si intors vizita, de altfel! Curiozitatea a ucis pisica! 🙂 Oricum, daca nu mai locuiesti in Irlanda, sper ca ti-e bine acolo unde esti! Succes, ne mai auzim! 🙂

      • eSorin says:

        te mai astept pe la mine pe blog,nu mai locuiesc in irlanda si nu,nu mi-e bine aici unde sunt insa mergem inainte 😀

        • Cimpoca says:

          @ eSorin: Imi pare rau sa aud asta. Dar esti tanar, vei gasi tu o solutie! Toate cele bune, sper sa prinzi timpuri mai fericite…

  23. Maria says:

    Frumoasă trecere în revistă a evenimentelor. Foarte frumoasă. Dar este un pasaj cu care NU, chiar nu pot fi de acord: ”Profesional, nu mai am nici o ambitie. Sunt, probabil, prea batrana pentru asa ceva, ca sa nu mai spun ca bariera de limba este, de cele mai multe ori, greu de sarit.” Insist, nu pot fi de acord. Să fie avântul tinereții pentru asta?

    • Cimpoca says:

      @ Maria: Habar n-am! Intre timp, am invatat ca o viata linistita poate face, uneori, cat trei cariere profesionale. Cu limba engleza ar mai fi cum ar mai fi, nu-s chiar tufa de Venetia, dar oricum, nu-i suficient de buna pentru a face ceea ce faceam in tara (singura meserie care mi-a placut, de altfel), plus ca, serios, nu ma mai anima teluri, ambitii, chestii din astea. Prefer sa calatoresc, e mult mai constructiv pentru mine, crede-ma, draga mea. Te imbratisez, si multumesc de vizita! Sa mai vii! 🙂

  24. Sunteti cumva ruda cu Cimpoca Afina din Tecuci ??? Apreciez tot ceea ce scrieti . Continuati ! Voi urmari blogul . Multumesc .

    • Cimpoca says:

      @ Enescu Rodica: Si eu va multumesc, si pentru urari, si pentru promisiunea pe care ati facut-o, aceea de a mai trece pe la mine. Sunteti oricand binevenita.
      Nu, nu cred ca suntem rude, de altfel din neamul nostru prea putini mai sunt. Eu mi-am pastrat numele de fata, su dupa casatorie, pentru ca asa a fost sa fie, nu pentru ca as fi vrut sa-l duc mai departe. Dincolo de mine… nu mai e nici o sansa! Oricum, am s-o intreb pe mama, poate nu stiu eu suficient de multe.
      Va sarut si va doresc multa sanatate. 🙂

  25. Buna, romana fata,
    Din Irlanda-ndepartata!
    Mi-a placut mult, comentariul tau, de la cammely; chiar deosebit de mult.
    Si am vrut sa-i cunosc autorul.
    Imi place si faptul aflat, ca esti biolog.
    Mi se pare, sau intr-adevar, te devoreaza o nostalgie, nedefinita?

    Madi si Onu

    • Cimpoca says:

      @ Madi si Onu: 🙂 🙂 🙂
      Tin minte ca acum vreo cateva zile, mi-a atras atentia un comentariu semnat de tandemul Madi si Onu. Dar, nu stiu de ce, n-am mers mai departe, imi place sa aman lucrurile… Si uite ca m-ati descoperit voi (sau tu, Madi ori tu, Onu 🙂 ) si ma bucur ca ati trecut pe-aici. Eu ma indrept spre voi acum, sper sa ne vorbim multa, muuulta vreme de acum incolo. O saptamana buna, sufletelor! 🙂

      • Cimpoca, desi pare cam rece/strain,
        Speranta la speranta, cu bucurie, iar marturisirea asupra amanarii, este adorabila.
        Franchetea ta, este chezasia unui caracter de nadejde.
        Apropo, ai absolvit LMK?
        Si tie , o saptamana dorita!
        Madi si Onu

        • Cimpoca says:

          @ worldofsolitaire: Nu, chimie-biologie, Emil Racovita adica! S-ar putea sa ne cunoastem? 🙂

          • S-ar putea, ca urmare a unei incrucisari de priviri, scurta, dar atat de patrunzatoare, ca nu poate fi uitata niciodata.
            Pe teritoriu galatean, bineinteles.
            Madi si Onu

  26. Cimpoca says:

    @ worldofsolitaire: Da, tot ce se poate, mai ales ca lumea este mai mica decat pare! Mult mai mica! Numai bine, Madi si Onu! 🙂

  27. Mi-a atras atentia numele sitului: Bunica mea, Elena Ciucu, a lucrat la un moment dat la SIRA (ante revolutie) cu o anume “Nuti Cimpoca”. Chiar daca nu aveti nicio legatura cu ea, asta e felul in care m-ati castigat de cititor. 🙂

  28. Cimpoca says:

    @ Madalina Ciucu: Bine ai trecut pe aici, Mada! Cu speranta ca si scrisul o sa conteze, macar putin, te mai astept pe aici, draga mea! Numai bine, un 1 Martie frumos si cald, asa cum simt eu ca esti tu! 🙂

  29. Mihaeladm says:

    Mi-a placut mult prezentarea, am ajuns aici navigand in blog in blog.
    Am sa incep sa urmaresc blogul, sper sa regasesc nostalgia frumoasa dar si optimismul din prezentarea asta.
    Toate cele bune !
    p.s. eu am fost singura neselectata la cor din clasa mea, a fost o jignire teribila pentru mine. Dar faptul ca existau si coruri ale profesorilor imi era necunoscut pana azi. 🙂

    • Cimpoca says:

      Multumesc, Mihaela! Daca ai sa revii, ai sa constati ca povestirile mele si-au mai pierdut din nostalgia de inceput a blogului. Si talentul s-a epuizat, incetul cu incetul! 🙂 Dar… hai sa-i spunem maturizare. Uite, te trec in blogroll, ca sa-mi fie mai usor sa dau de tine. Si… ne mai auzim, sper!

      • Mihaeladm says:

        hmm, eu care ma laud cu spiritul observatiei si tot n-am remarcat ca nostalgia si talentul s-au atenuat in paginile astea ! 😉
        Am remarcat doar ca postarile se lasa asteptate. 🙁
        Insa sper sa fie doar o lipsa de timp … temporara.
        Sunt egoista cu lucrurile care imi plac si nu pot sa spun de ce, dar pe blogul asta ma simt bine intr-un fel anume pe care nu il regasesc rasfoind alte bloguri.
        Poate daca se vor inmulti postarile voi putea sa imi dau si eu seama ce e aparte aici … 🙂

        • Cimpoca says:

          @ Mihaeladm: Multumesc pentru asa cuvinte frumoase, serios! Dupa cum vezi, nu doar postarile se lasa asteptate, de multe ori, chiar si raspunsurile. Si cate juma’ de an, cateodata! Ei… imi place sa scriu, dar cateodata chiar nu gasesc subiecte, si atunci astept ca ele sa mi se intample! 🙂 In plus, cum da primavara, stau mai mult pe-afara, si se vede in numarul postarilor de pe blog! Inca o data, multumesc mult!

  30. dan plaesu says:

    Salut, Gabi. Chiar imi este dor de tine. Si nu numai mie. Banuiesc ca si altor fosti colegi de-ai tai de la ziar. Da, gazeta continua sa existe si fara tine. Mai nou, si fara altii… Ma bucur ca existi si rezisti. Pentru ca stii sa scrii, poate n-ar strica sa te gandesti si la cartile pe care esti datoare sa le lasi in urma. Cu bucurie, Dan

    • Cimpoca says:

      @ Dan Plaesu: Nu-mi vine sa cred ca ati trecut pe aici. Dar ma bucur… Mai sunt in legatura cu unul, cu altul… vechii prieteni se regasesc intotdeauna.
      Cat despre carte… ma gandesc la asta, sper sa gasesc subiectul care sa ma faca celebra. Nici acum nu ma multumesc cu putin, asa ca… niciodata nu se stie! Ne mai auzim, sper! Va doresc toate cele bune, dar sanatate, inainte de toate! Cu aceeasi bucurie, Gabi :).

  31. Daniel Nica says:

    “Despre Romania, numai de bine. Ii duc dorul… si-atat!” – s-a ridicat paru’ pe mine… mult succes in toate! 🙂

    • Cimpoca says:

      @ Daniel Nica: Multumesc, am facut deja un mare pas, poate cel mai mare din ultimii ani: am primit cetatenie irlandeza!
      Mult succes si tie, Dane, esti tanar, ai nevoie! 🙂

  32. Coman Diana says:

    Salut ! Spumoasa Gabi. Sunt colega ta de liceu Diana Coman ( numele de fata mare l-am pastrat)Ma bucur ca ti-am vazut chipul.Nu te-am mai vazut din trenurile spre Iasi. Sa fii sanatoasa. Noroc cu facebook-ul.

    • Cimpoca says:

      @ Coman Diana: Diana, multumesc. Deja am stabilit detalii de contact, asa ca… vorbim! Dar e bine sa te stiu pe-aici, din cand in cand! 🙂

  33. silving says:

    Sa stii,mustarul de Tecuci il stiu si eu cand vin in tara 😉 Adica,primesc ordine sa iau mustar de Tecuci sau parca era si bors?
    Irlanda e o tara pe care as vrea s-o vad,imi place mult accentul lor,iar de Johnny Logan nu mai zic,l-am admirat/Iiubit vreo 20 de ani,m-a strans in brate acum aproape 2 ani,am plutit pe un nor roz atunci vreo 2 luni dupa aia… Si cam asa 😀

    • Cimpoca says:

      @ Silving: Da, asa e, mustarul de Tecuci e deja celebru in lumea asta mare! Despre bors… nu stiu! Imi amintesc chiar ca am facut odata, demult, un reportaj la fabrica de mustar din Tecuci, a fost foarte interesant.
      Joe Dolan si Johnny Logan sunt favoritii mei…. semn ca imbatranesc. Cand ajungi in Irlanda, da un semn! Mi-ar facea placere sa ne intalnim, sa-ti cunosc familia! 🙂

  34. Gabi, draga, de cand te caut si nu mai stiu nimic de tine de ani de zile .Citind articolul cu Nadia asa am aflat de tine.Daca citesti acest mesaj te rog ,scrie-mi un email.

    • Cimpoca says:

      @ Popescu Alexandrina: Stimata doamna, ne-am reintalnit, dupa cum vedeti. Sa tot fie vreo 20 de ani de cand ne-am ratacit in lumea asta, nu-i asa? Va imbratisez cu drag si va doresc multa, multa sanatate. Mesajul vi l-am scris.

  35. Lucia Trifan says:

    Doamna draga, va spune ceva numele ” Mihai Cimpoca” ???? Nu mai stiu exact daca era din Tecuci…..stiu ca a locuit in Braila.
    Imi place sa va citesc! Bafta la toate!!!!!Am cunoscut cindva prin anii 67 pe Mihai Cimpoca, locuia in Braila, sinteti ruda?
    Va citesc cu placere…..multa bafta!!!!

    • Cimpoca says:

      @ Lucia Trifan: In primul rand, va multumesc pentru vizita si pentru minunatele cuvinte! Inseamna mult pentru mine!
      Cat despre restul… nu, nu am stiinta despre asa ceva. Desi Cimpoca nu este un nume tocmai des intalnit, nici una dintre rudele mele nu se numeste Mihai. Tata a avut doi frati, dar pe nici unul nu-l chema Mihai. O fi vreo spita mai indepartata, cine stie?
      Inca o data, va multumesc si va astept cu drag, ori de cate ori aveti timp sa treceti pe aici. Toate cele bune, va doresc din suflet multa, multa sanatate!

      • Cimpoca says:

        @ Lucia Trifan: Poate o sa cititi, cumva, candva, si acest comentariu: de curand, am gasit pe Facebook pe un domn Mihai Cimpoca. Nu suntem rude, este doar o coincidenta de nume. Poate il cautati, mi-ar placea sa stiu ca este acel cunoscut/amic din anii ’60. Toate cele bune, va doresc multa sanatate!

  36. Nelly says:

    Nascuta in Botosani in 1962. Copilaria petrecuta in Tecuci.Ce mica este lumea.

  37. Cimpoca says:

    @ Nelly: Suntem de-un leat, cum s-ar spune. Asa-i, lumea e mica, iar tehnologia o face acum si mai mica. Si ne apropie pe unii, de altii! Multumesc de vizita, Nelly, te mai astept. 🙂

Leave a comment