Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Despre lucruri inutile

Posted on Jan 13 2011

V-ati intrebat vreodata cate lucruri inutile aveti in casa? Cate obiecte fara rost, pe care le mutati de colo colo sau pe care le-ati aruncat undeva, numai ca sa nu le mai vedeti? Aseara am facut un experiment simplu, ca sa testez teoria potrivit careia suntem depozitarii a zeci de lucruri fara valoare, de care ne impiedicam ori de cate ori facem curat, de exemplu, sau de fiecare data cand cautam ceva si dam de… ele.  Asadar, ziceam, in doar doua minute am adunat de prin casa cateva obiecte pe care nu le-am folosit niciodata sau care nu au folosit vreodata la ceva,  dar pe care le aveam expuse undeva si a caror singura calitate este ca sunt un adevarat aspirator de praf. Pe ele se depune, in timp, praful, iar daca le mai tii si in bucatarie, in atmosfera de abur, se ”tzese” pe ele o shicleala de toata frumusetea, pentru indepartarea careia trebuie sa muncesti inzecit, daca te-ai hotarat sa le readuci  la viata.  In ultima vreme, pe multe dintre ele nici nu le-am mai sters, iar de acum incolo nici atat, pentru ca am hotarat sa fac cu ele ce trebuia sa fac de mult: sa le pun unde le este locul, in tomberonul de gunoi.

Asadar, aseara, la o inspectie sumara, am gasit, de exemplu, o scrumiera pe suprafata exterioara a careia sunt lipite seminte de tot felul, care ii dau un aer mai rustic, asa. In timp,  semintele au inceput sa se duca una cate una,  pentru ca lipiciul s-a uscat de mult, si nu va putea fi niciodata spalata, deoarece in  contact cu apa, ”ornamentele” vor cadea probabil dupa cateva secunde; o casuta artizanala, adusa din Romania; o canita de gatul careia atarna un snurulet tricolor, in care ar incapea poate, 5o de grame de tarie; un fel de sticla cu un robinet mic-mic, pentru whisky, care a stat, pana nu de mult, pe policioara semineului ( in  lipsa unui blazon al familiei, probabil!). Sticle de tot felul, pline cu legume conservate in otet..

Statuete aduse din Egipt, Maroc si  China, primite de la prieteni care au fost in vizita pe-acolo; pahare de toate formele si culorile; lumanarele asezate in diferite recipiente, colectia mea de cani si cea de magneti ( aproape de fiecare data cand deschid frigiderul, trebuie sa cada cate unul!), un telefon-fax pe care l-am folosit de vreo doua ori in patru ani, vaze cu diferite ”croieli”,  cutii de tabla pline cu ceai englezesc (!?), seturi de cate doua cesti de cafea, cu linguritele aferente, ce mai, un talmes-balmes fara de care casa mea va respira din nou. Asa ca mi-am propus, pentru noul an, sa rezist tentatiei de a mai cumpara lucruri inutile si de a le face imediat papucii celor primite cadou, daca nu-mi plac sau chiar nu au o utilitate anume. Parerea mea…

Acum, ca tot veni vorba despre lucruri inutile, ultima patanie este, ca sa spun asa, cireasa de pe tort. Zilele trecute am cumparat un calendar de perete (numa’ bun de agatat in bucatarie), foarte ochios, cu fotografii de exceptie, ilustrand talentul real al fotografului, intr-o abundenta de culori rar intalnita.  Si…  aproape ca puteai simti aroma condimentelor, semintelor, fructelor si legumelor prezentate. L-am agatat la locul lui si, a doua zi, incercand sa aflu in ce zi a saptamanii cade o anumita sarbatoare, am constatat ca respectivul calendar nu-mi va fi vreodata de folos. Fiecare luna este o insiruire de cifre, de la 1 la 30 (ma rog, 31, dupa caz) fara nici o indicatie despre zilele saptamanilor.  Adica, nu stii daca 1 iulie, de exemplu,  este intr-o luni, intr-o vineri sau intr-o duminica. Ce-ar trebui sa fac, m-am intrebat, sa consult un calendar normal si sa scriu cu pixul, pe cel nou, zilele saptamanii, pentru fiecare luna? Cum sa tin socoteala anului,  intr-un calendar care n-are nici o logica?

Calendarul buclucas

De aceea ziceam, lucrurile inutile sunt mult mai periculoase decat credem. Fiecare contact cu ele ne enerveaza si ne consuma energia, existenta lor ne mananca din spatiul personal, de multe ori si asa redus, si ne invenineaza viata, tocmai prin perfecta  lor inutilitate.  Hai sa scapam de ele!

8 Comments

  1. Jeromakay says:

    pe foc cu ele!!!!!

  2. Gabi Bondoc says:

    intre 27 si 29 de ani a fost nevoie sa ma mut de 4 ori! si atunci am constatat cat de multe lucruri inutile e in stare un om sa adune!!! la fiecare mutare am lasat in urma o constelatie de nimicuri, si nu le-am simtit lipsa deloc. Acum stau de 2 ani in acelasi loc, si avalansa ameninta sa se dezlantuie, sa acopere rafturile bibliotecii, noptierele si orice loc de depozitat, cu obiecte decorative dust-friendly! nu mai zic de sertare… Dar stiu sigur ca ma voi muta din nou intr-un an-doi, si atunci voi scapa de unele din ele, prin refuzul de a le lua dupa mine.

  3. Cimpoca says:

    Gabi Bondoc: Nu mai spun de haine si pantofi. Incerc, periodic, sa le mai imputinez, am imbracaminte neimbracata si pantofi nepurtati de ani de zile. Mereu zic, astia-s buni pentru ploaie, astia- pentru servici, ceilalti, pentru… Mereu arunc, dar parca nu se termina niciodata. Probabil ca asa trebuie sa fie, toata viata sa purtam povara unor lucruri inutile, pentru ca probabil le aruncam pe unele, dar nu incetam sa cumparam altele. Ma ”bucur” sa aud ca nu mi se intampla doar mie!

  4. Cimpoca says:

    @Jeromakay: Sa stii ca mai folosim din cand in cand… semineul ca sa mai ardem cate una, cate alta, ambalaje de carton, plastic usor etc. De fapt, le folosim ca sa aprindem focul cu ele 🙂

  5. MaEva says:

    Calendarul are totusi un sens – daca nu ma insel, fotografia arata fila din ianuarie si parca vad ca duminicile-s marcate cu caractere ingrosate.

  6. Cimpoca says:

    @ MaEva: Da, asa-i, ati sesizat bine, lunile sunt numerotate si duminicile marcate cumva, cu cifre ingrosate. Dar tot ar fi trebuit sa socotim ce zi este. Oricum, cred ca ar fi trebuit sa pastrez calendarul, macar pentru amuzament. Acum, chiar imi pare rau ca l-am aruncat. Prea tarziu, ce sa fac, a plecat deja pe drumul eternitatii. RIP!

  7. NANDRA says:

    NEPRETUITA dOAMNA, CHIAR NU AVETI CE FACE??? adevarul sta mult mai departe fata de ceea ce spuneti !
    cu stima,

    • Cimpoca says:

      Chiar nu-mi propusesem sa ajung foarte departe, cel putin cu articolasul acesta. Oricum, sper sa gasiti ceea ce cautati, adica lucruri mult mai profunde, pe alte bloguri. V-as amagi cu niste promisiuni si pe blogul asta, dar, din tonul dstra, nu cred ca mai sunteti dispus(a) si la alte incercari.

Leave a comment