Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Parfumul tau…

Posted on Jul 11 2011

Cameliei Sima, Mirelei Pete… si tuturor doamnelor care iubesc parfumurile
Ca sa-i fac hatarul dragei mele psipsina, si gandindu-ma ca, in fond, n-am decat de castigat, ieri am facut o deviatie de la traseul nostru obisnuit de vacanta si am cotit-o spre Grasse, un orasel de o frumusete si cochetarie rar intalnite, situat in Alpii Maritimi, la circa o ora si jumatate de mers cu trenul, de la Nisa. Cu o seara inainte, m-am chinuit grozav sa gasesc ceva informatii despre locul cu pricina, dar n-a fost suficient. Am aflat doar ce-mi spusese si psi: Grasse este considerat capitala mondiala a parfumului- cu o istorie a crearii parfumurilor absolut fabuloasa, derulata pe parcursul catorva sute de ani- si sediul a trei fabricute de parfum: Molinard, Galimard si Fragonard.

Cu asa o istorie ”parfumata” in spate, era normal ca Grasse sa aiba si un muzeu al parfumurilor, un loc pe care l-am comparat, mai apoi, cu o sticla uriasa de parfum, plina de esentele tuturor florilor lumii. Un spatiu aparte, special, cum nu mi-am imaginat sa existe. Un loc in care sunt adunate, sub acelasi acoperis, alambicuri, recipienti, plante, sticlute de parfum din toata lumea, esente si PARFUMURI. Un muzeu care vorbeste despre istoria parfumului si a evolutiei lui, o data cu fabricarea sticlutelor de parfum, ele insele opere de arta.

Din loc in loc, muzeul adaposteste pulverizatoare de parfum: este suficient sa apesi butonele si explozia de mirosuri se intampla: de la iasomie, pana la mosc sau mar!

Interesant a fost sa gasim, in galeria mirosurilor din muzeu, si pe cele de marijuana, opiu, cocaina… recunosc, le-am ”testat” pentru prima data! Am incercat sa repet figura, dar in dreptul pulverizatoarelor cu mirosuri ”interzise” se formase randul cel mai lung! Si-am renuntat 🙂 !

De departe, piesa de rezistenta din Muzeul Parfumurilor este, fara indoiala, una dintre valizele Mariei Antoinette, regina a Frantei. Dincolo de serviciul propriu de tacamuri si vesela, regina obisnuia sa ia, in calatoriile sale, parfumuri, creme de corp, obiecte diverse de toaleta, toate la un loc formand o colectie la vederea careia pana si cea mai cocheta femeie din lume ar pali de invidie.

As avea mii de lucruri de spus despre muzeul pe care l-am vizitat ieri. Am ramas extaziata, in fata cate unei sticlute de parfum, asa cum as fi fost extaziata la vederea unei sculpturi brancusiene! Am realizat ca un parfum, oricat de suav si discret ar fi, s-a format in timp, in ani de cautari si incercari… ca parfumurile, in efemera lor existenta, lasa, ca si omul, ceva in urma. Am vazut ca esentele tari se tin, cu adevarat, in sticlute mici…

… si am inteles, cumva, de ce femeile nu sunt niciodata multumite, oricate parfumuri ar avea!

P.S. : psipsina, o sa mai scriu, foarte curand, despre fabrica si muzeul Fragonard. Oricum… multumesc din suflet pentru recomandare si pentru staruinta de care ai dat dovada. Am trait, astfel, cea mai parfumata zi din viata mea! Te sarut.

19 Comments

  1. Dana says:

    Minireportajul tau mi-a parfumat ziua… 🙂 Sper sa ma tina o vreme mireasma ta de Grasse in drumul meu prin Bucurestiul canicular si imbacsit. Buna dimineata!

    • Cimpoca says:

      @ Dana: Si aici e cumplit de cald, peste puterile mele de cald! 🙂 Dar macar locul se cheama.. Coasta de Azur! Mi-e dor de vremea din Irlanda, imi lipseste pana si ploaia de-acolo! Asa ca te inteleg. Pupici 🙂

  2. daca ai renuntat la o a doua “priza” inseamna ca nu prea dau dependenta! Sau e organismul obisnuit cu doze mai mari … nu stiu 😛

    • Cimpoca says:

      @ coonewz/Rattatouille: Mai degraba nu a fost loc pentru dependenta. Sincer, la prima ”prizare”, mi s-a parut ca marijuana miroase a ciorapi nespalati. Poate, dupa multa practica, senzatia se schimba :).

  3. psipsina says:

    ioooi! minunat! 😳
    ai găsit naretcia mariei antoinette? da un pomader era? da lădiţele de cassis ale lu nenea grenouille?
    mă bucur mult că ţi-a plăcut pe-acolo, frumos ddar mi-ai făcut! muzeul a fost renovat şi redat circuitului turistic abia în 2008, asta scrisesem şi eu prin articolele dedicate. când voi mai scrie despre grasse, fosta tăbăcărie,, o să te descos eu despre cu miroase rozmarinul de provence (ştiu de fapt şi l-aş recunoaşte ca orbii, am primit anul trecut o crenguţă).
    o singură întrebare mai am: nu-i aşa că m-ai purtat în buzunar?

    • Cimpoca says:

      @ psi: Sa stii ca te-am purtat! 🙂 Dupa ce-am trecut pragul muzeului, te-am asezat pe podea si te-am lasat sa te plimbi in voie printre poloboacele si alambicurile de parfum. Te-am recuperat la plecare, erai trista ca vizita a fost prea scurta. Dar azi noapte am visat ca, dupa ce te faci mare, ai sa ajungi singura acolo si ai sa retraiesti povestea. 🙂 Asa sa fie!

  4. psipsina says:

    şi cum am mâncat litere am uitat şi să mai spun ceva: când vei merge să-i vizitezi pe prietenii noştri germano+coolnewzi să dai o fugă la koln la muzeul parfumurilor. 😉 acolo a creat jean marie farina pe la 1700 celebra apă de colonie pe care o port astăzi: 4711 şi vei mai vedea multe flacoane frumoase…

  5. aA says:

    phiiii, ce vacanta frumoasa, ce de arome, sunt cu ochii pe tine! distractie placuta!

    • Cimpoca says:

      @ aA: Multumesc mult, si… scuze ca nu am mai dat nici un semn. Ultima oara cand am accesat reteaua Internet a hotelului, tocmai blogul tau nu s-a incarcat. Dar stiu ca spuneai pe undeva ca, deocamdata, preferi sa citesti ce scriu altii, decat sa scrii. Lazy summer! 🙂

  6. dojo says:

    Superbe exponatele si super-interesanta calatoria. Io nu mi-s chiar “femeie” in toate chestiile, dar la parfumuri fac prapad. Le ador pur si simplu. Iti dai seama ca bine imi pica si mie o asemenea vizita 🙂

    • Cimpoca says:

      @ dojo: Eu am alte slabiciuni, dar uite cum se schimba omul, putin cate putin. Incep sa-mi placa si mie parfumurile. Cat despre vizita- pune Grasse pe lista, pentru la anul! De ce nu?

  7. geta says:

    Iar mi-ai facut pofta de parfumuri noi…aoro.ro here I come! 🙂

Leave a comment