Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

De ce nu-mi place sa plec in vacanta, cu prietenii

Posted on Jul 24 2016

Am avut nenumarate vacante in care am plecat impreuna cu prieteni sau cu neamuri. Toate  au fost esecuri perfecte: planuri ruinate,  eu sau el, atat de nervosi,  incat am  fi avut nevoie de o alta vacanta, ca sa ne revenim,  si prietenia cu respectivii pusa intr-o alta perspectiva- adica  pe chituci.  Cu multi dintre ei, m-am si certat definitiv dupa aceea, ca sa scapam de-o grija.

Noi doi, eu si Dan, suntem mai militarosi, asa. Adica, vacanta vacanta, dar parca tot trebuie sa facem  ceva. In general, dorm foarte putin- rar ”prind” sapte ore de somn, de obicei cinci-sase ore imi sunt suficiente.  Chiar si in vacanta, ne trezim devreme, si, tocmai de aceea,   noi vom fi intotdeauna printre primii la coada pentru telecabina, cea pentru intrarea la muzeu sau alte obiective turistice etc  🙂  Sunt de acord ca e greu sa tina cineva ritmul (asta) cu noi!

Ani la rand, am plecat in vacanta cu acelasi cuplu: un el si ea simpatici, distractivi,  tineau la poante si, in general, nu se plangeau de nimic. Doar ca… nu aveau niciodata bani destui. In general, dupa doua zile, li se terminau banii.   Era clar ca trebuia sa-i imprumutam, ceea ce imi strica, din start, propriile socoteli. La cazare,  primeam  camere alaturate. Pana cand, intr-o noapte,  m-am trezit din cauza zgomotului care venea din camera lor. Faceau sex,  peretii erau subtiri si, de!,  am auzit lucruri pe care nu trebuia sa le aud, asa incat, a doua zi, cand i-am vazut, nu am stiut ce sa fac mai intai: sa rad cu gura pana la urechi sau sa-i intreb, cu o mina serioasa,  daca au dormit bine.  🙂  Daca nu ma insel, aia a fost ultima vacanta in care am fost cu ei. Culmea, ei s-au suparat pe noi.  Cred ca nu le convenea faptul ca le ceream inapoi banii imprumutati! 🙂

In timp, au mai urmat altii.  De pilda, mergeam impreuna la masa, stiti cum e, comanzi la gramada dar,  ca un facut, socoteala  finala nu iesea niciodata corect.  N-am facut niciodata caz de asta, dar parca prea devenise un obicei. Adica, una este sa inviti pe cineva la masa- caz in care platesti, indiferent cat ar costa, si alta e sa comanzi diferit, dar sa imparti egal! Nu? 🙂 In plus, nu reuseam sa ne intelegem, de cele mai multe ori, asupra orei si locurilor in care am fi dorit sa mergem. Aia aveau o idee,  noi- alta, si uite asa,  iti faceai nervi, iti crestea tensiunea, te imbufnai, iti pierea tot cheful, care-ti mai revenea in ultima zi, la gandul ca te desparti de amici, probabil!

072

Nici vacantele cu  neamurile n-au fost  experiente placute, pentru ca, nu stiu din ce motiv,  rudele au senzatia ca isi pot permite  sa  decida  si sa faca aranjamente si in numele tau. Evident, fara sa-ti ceara parerea!

Tocmai din motivele astea, nu-mi pot imagina o vacanta in care ar mai merge alte trei-patru-cinci familii. Si cu odraslele,  eventual, pentru a-i da concediului  o  tenta aventuroasa!   Ca sa  induri hachitele unor copii care ba vor,  ba nu vor ceva, ba plang, ba rad si sa te mulezi pe pretentiile si cerintele  parintilor- trebuie sa fii un sfant, zau asa!

Si pentru ca, totusi, oamenii pleaca in vacante impreuna cu alte familii si cu copiii lor sau ai acelora, ca o gashca, si pentru ca merg asa de ani si ani, si pentru ca abia asteapta vacantele in grup- inseamna ca  problema nu-i la ei, este la noi!

Si prefer sa ramana asa! Va doresc vacante placute, oriunde v-ati afla. Si cu oricine le-ati petrece! 🙂

 

8 Comments

  1. Iuliana says:

    Candva mai la tinerete parca-mi amintesc ca printr-un vis (urat) de niste vacante petrecute cu diversi pe care acum abia-mi mai stiu cum ii cheama, semn ca au fost oameni foarte importanti in viata mea :)) Dar de-aia e buna batranetea ca te mai inteleptesti si te scuturi fara remuscari de ce nu-ti place, fie oameni, obiecte, sau vacante petrecute cu neamurile.
    Si noi suntem matinali si mai suntem si foarte calculati, nu ramanem fara bani niciodata, iar copilul ne e mare, nu mai merge cu noi. Ce zici, facem o vacanta impreuna, ca parca prea ne potrivim :))

  2. Vienela says:

    Uneori e greu chiar si numai cu partenerul. Mihai se va gandi de doua ori inainte de a aproba urmatoarea vacanta. Militarie am facut si eu. M-am trezit de la 5-6 dimineata, am adormit dupa miezul noptii si m-am plimbat pe unde m-au dus drumurile. :)))
    Am avut cateva iesiri cu neamuri si prieteni. Am jurat ca nu imi mai trebuie. Cred ca as putea aduce niste completari acestui articol. :)))

    • Cimpoca says:

      @ Vienela: Noi doi suntem un tot, in probleme de astea. Nu prea avem divergente in legatura cu destinatiile, traseele, mijloacele de transport etc. Mi-ar placea sa citesc despre experientele tale in domeniu. 🙂 Scrie și tu ceva pe temă, să arătăm lumii că suntem mai mulți!

  3. Cita says:

    🙂 am patit si eu si inca mai patesc! Am stofa de victima, ce sa fac! 🙂

    • Cimpoca says:

      Cita, cred ca si eu. Pentru ca eu l-am bagat pe Dan in chestii de genul asta. Incerc sa ma vindec, vad ca merge destul de bine. Iti doresc vacanta placuta, cand o fi sa fie!

  4. Anca says:

    Am pierdut ultimele tale postari, m-am gandit ca nu mai scrii nimic aici. M-am uitat azi din intamplare si ce sa vad, un articol despre cum sa te certi cu rudele si prietenii cand mergi in vacanta. :)) Da, stiu cum e. Eu ma trezesc devreme, vreau sa ma duc la muzee si sa vizitez diferite atractii turistice si sa stau 5 ore la plaja nu inseamna distractie pentru mine, pentru sot e la fel. Am avut prieteni care se asteptau sa-i ducem si sa-i aducem si de unde stateau la magazin pentru ca noi aveam masina si ei nu, se trezeau la 11-12 si apoi vroiau sa stea la plaja toata ziua. Pana acum nu am gasit oameni cu care sa putem merge in vacanta, desi vad ca avem destul de multe in comun cu voi. 🙂

Leave a comment