Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Ten pence story

Posted on Apr 25 2014

Suntem in Belfast,  intr-o vizita de  cateva ore.   Iubesc Belfast-ul,  e un oras  minunat,  in care nu mi-a fost niciodata teama sa merg! Cunosc irlandezi care, de frica redundantei istorice, n-au pus  niciodata piciorul in  Belfast. Treaba lor!

Ne-am  terminat treaba prin oras si ne indreptam  spre parcare, dar pe drum  ochim un   charity shop,   pentru cine nu stie, niste magazine deschise in scop caritabil.   Recunosc, de cand locuiesc in Irlanda,  intru des in asftfel de asezaminte,  in cautare de tablouri.  Am cumparat cateva piese frumoase, la preturi de nimic: peisaje superbe, natura moarta,  portrete. Inca sper sa gasesc undeva, pe un raft, vreun Rembrandt  prafuit, pe care sa-l scot la lumina. Insa nici Rembrandt nu se mai gaseste  acum pe  toate drumurile…     De  cand cu mediatizarea unor astfel de situatii, lumea s-a smecherit. Nici un tablou mai de Doamne ajuta nu scapa necercetat cu atentie, iti dai seama dupa cum este rupta hartia de pe spate, au  ei, clientii, indiciile lor dupa care recunosc o opera de calitate, ma gandesc!

Scotocesc gospodareste printre  picturile inramate si asezate alandala. Nu intotdeauna gasesc ceva care sa-mi placa,  dar uite, de data asta am noroc! 4 lire 90, imi spune vanzatoarea,  iar eu ii dau 5 lire.  Pastreaza restul,  ii spun,   fara a ma mai obosi sa intind mana dupa moneda de 10 pence pe care doamna o tine in palma!

049

De fiecare data cand mergem in Belfast, scoatem de la bancomat o suma de bani care sa ne acopere, cu aproximatie, cheltuielile.  Urasc sa raman cu lire prin buzunar, pe care ar urma sa le cheltuiesc la urmatoarea calatorie, cine stie cand! Si, de obicei, le ratacim prin casa, asa ca raman necheltuite! 🙂

In sfarsit, ajungem la parcare si stam la rand, ca sa platim.   Aparatul inghite hulpav tichetul si, intr-o secunda, afiseaza pretul:  6 lire!  Sotul incepe sa bage  monezile, una  cate una, toti banii marunti pe care ii are,  in flamandul acela cu  gura deschisa.  Vad cum, pe afisaj,  suma de platit scade vazand cu ochii: 4, 50… 4; 3, 20; 2; 1;  80 pence; 50 pence; 20 pence… 10 pence.  Da-mi 10 pence, imi spune. N-am!, raspund. N-am, ca n-am  mai luat restul cand am  platit tabloul!  Incepem sa ne scotocim prin buzunare,  eu- si prin geanta, da’ nimic!   Ii cerem  aparatului banii si tichetul inapoi, dupa ce realizam ca nu putem plati cu cardul.  Prostul, n-are si aceasta optiune de plata.

Ma simt cu musca pe caciula, asa ca ma ofer sa merg sa scot eu bani de la bancomat.   Imediat cum ies in strada, incepe sa ploua. Evident, n-am umbrela.  Lumea a disparut   brusc, adapostindu-se care pe unde a putut.  Aproape ca nu am pe cine sa intreb unde este cel mai apropiat bancomat. O iau spre centru.  Simt cum  ploaia imi intra, incet-incet, prin toti ochii puloverului cu care sunt imbracata.   De pe pulover,  siroaiele se  scurg  pe blugi. Sunt  uda pana la piele si ma confrunt cu o senzatie de disconfort pe care nu am mai avut-o vreodata.  In fine,  gasesc un bancomat tocmai cand nu mai speram sa dau de unul, si scot 10 lire. Suma minima, evident, tocmai ce v-am povestit ca am o problema cu asta.

Ajung  inapoi la  parcare.   Platim, in sfarsit! Cu  doua lire mai mult, chiar, pentru ca,  intre  timp,  cat am fost plecata sa scot bani, ne-au mai taxat cu inca o ora!

Morala? Nu face niciodata donatii  de doi bani!

 

 

19 Comments

  1. Ana says:

    Mă aşteptam de la bun început la vreo păţanie… dar morala face toţi banii, să zic aşa! :))

  2. Anca says:

    Vai. Acum trebuie sa mai faci o vizita in Belfast 😀 Sau veniti pana la noi, in L’pool 😀

    • Cimpoca says:

      @ Anca: Nu mi-ar displacea sa vin la Liverpool, dar… hai sa ne intalnim la Belfast! 🙂

  3. Cita says:

    Stii cum se spune: “celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.” (Matei 13) 🙂 Sa inteleg totusi ca v-ati plimbat si ati si targuit!?
    Ma bucur sa te citesc. Mi-ai lipsit…

    • Cimpoca says:

      @ Cita: Din cand in cand, si mie imi place sa scriu. Multumesc de vorba buna. Ai grija de tine!

  4. Buna Gabi,

    Foarte dragut…in ghilimele asta, dar ai facut haz de necaz, cum se zice.

    Pe curand!

  5. -X- says:

    Din cauza celor zece pence tabloul pe care l-ai cumparat va capata o valoare sentimentala inzecita … si vei avea ce povesti nepoticii tale 🙂

    • Cimpoca says:

      @ -X-: Asa-i, unele intamplari lasa urme! 🙂 Si-ti amintesti zambind de ele. Pe mine ma amuza foarte mult aceasta intamplare. Nu cred ca am reusit sa surprind, in totalitate, farmecul si hazul zilei aceleia! Ce sa-i faci, oameni suntem! 🙂

  6. Mélanie says:

    welcome back cu-acest post ubuiesc, supra-realist… relatarea ta e demna de Kafka sau de Ionesco… 🙂
    * * *
    @”n-au pus niciodata piciorul in Belfast. Treaba lor!” – asa ne-am zis si noi acum câtiva ani… 🙂
    * * *
    P.S. ai intuit la fix vacanta la blogu’ meu, caci saptamâna-viitoare vom fi pe insula cea mai apropiata de coasta africana vestica(marocana), dupa cele 3 deja vizitate… 😉 abrazitos y hasta luego, guapa! 🙂 <3

  7. Silving says:

    De cand in tara primeam in loc de 10 bani (vorba vine) si in cel mai bun caz,o bomboana,o acadea,o guma, aici nu las niciun ban,ce,nu e al meu si ala? Si uite,niciodata nu stii cand ai nevoie de banul ala 😉

  8. gina says:

    Se zice ca daca banii nu iti aduc fericirea inseamna ca inca nu ai gasit locul (potrivit) in care sa-ti faci cumparaturile..

    Duminica frumoasa iti doresc!

Leave a comment