In urma cu cinci-sase ani, de cate ori mergeam sa-i vizitam pe prietenii nostri din Dublin, treceam neaparat, pe la Alimentara. Da, da, chiar asa, magazinul se numea Alimentara, si apartinea unor ardeleni, din cate am inteles. Ne umpleam traistele cu de toate, incepand cu mici si terminand cu varza murata (in paranteza fie spus, varza care se vinde in Irlanda, prin supermarketuri, nu e buna de mancat nici proaspata, nici murata, ca si cum ar fi alcatuita din mai multe straturi de carton de culoare verde). Aproape ca era nevoie sa-ti faci programare ”la varza murata” ca sa fii sigur ca o gasesti in magazin, mai ales in preajma Craciunului. Dublinul e plin de romani, asa ca piata de desfacere era, nu gluma. Peste catva timp, prietenii nostri au descoperit un magazin irlandez, un soi de macelarie, unde gaseai, culmea, si carnati romanesti. Exact asa scria in vitrina, pe o eticheta: carnati romanesti. La scurt timp, au aparut la vanzare si micii, cu eticheta insotitoare, iar noi am aflat ca pasiunea macelarului irlandez pentru trandafirii si micii romanesti era o chestiune de marketing insuflata de doi dintre angajatii lui. Intamplator, romani!
Acum, gasesti magazine romanesti peste tot in Irlanda. Mai mari, mai mici, nu conteaza. Clientii lor sunt, desigur, romanii care traiesc prin preajma, dar si moldoveni, polonezi, lituanieni, bulgari, in general imigranti din Est, care impartasesc aceleasi pasiuni culinare cu ale noastre. La Dublin este o cofetarie care vinde niste dulciuri, hmmmmm, ca la mama acasa. Poti face comenzi de torturi, prajituri diverse, cozonaci si, dupa ”traficul” pe care-l vad de cate ori reusim sa trecem pe acolo, nu cred ca-i paste falimentul.
Acum preferam sa mergem la magazinul romanesc aflat in zona in care locuim. Avem la noi o lista care ne ajuta sa fim organizati si sa nu ne pierdem in amanunte. Gasesti acolo de toate, de la bors magic si ciocolata cu rom, pana la drojdie si ciorba de burta la cutie. Bere si vin romanesc, precum si mici- nu mai vorbim. Evident, la preturi irlandeze. Tavita de mici- 10 euro, praful de copt- 70-80 de centi, vegeta- 5 euro. Asta e, pana la urma!
Nu stiu daca o sa va vina sa credeti, dar recent am cumparat de acolo, pe langa alte produse de-ale gurii, cateva borcane de… mustar dulce de Tecuci. Cum recent am avut niste irlandezi invitati la masa, trebuie sa va spun ca micii si mustarul de Tecuci au mers la fix, si a fost o incantare sa-i vedem, mai ales pe copiii lor, cum au tot cerut ”carnati din aia mici, cu usturoi”.
Dupa cum vedeti, promovam si noi Romania cum putem. Momentan, prin ce are ea mai bun, micu’ , carnatu’ si mustaru de Tecuci. Traiasca!
incredibil … nu m-as fi gandit ca este chiar asa aglomeratie de romani in Irlanda incat sa fie successful atatea magazine romanesti care sa se mai cheme si ALIMENTARA:). Noi de la magazine turcesti mai luam carne de mici, dar in rest facem acesa tot ce vrem. Ma rog, din bucataria romaneasca nu ne lipseste borsul si la Craciun si Pasti cozonacul si sarmalele. In rest noi preferam bucataria lumii si maiestria lui Ratatoiulle:)
Coolnewz, acum sa nu te gandesti ca magazinele romanesti cresc pe aici cata frunza, cata iarba. Sunt, asa, vreo cateva… Romani sunt mai multi, in Dublin cel putin se vorbea de 30.000-40.000, iar acum, dupa 2007, cred ca numarul lor este chiar mai mare. Si noi facem acasa tot ce vrem, pentru ca in nici un caz nu suntem fanii mancarurilor semipreparate, de exemplu. Iar daca-ti spun ca intr-un an am afumat sunca si carnati in curtea casei, ma crezi? Au iesit o minune, ce mai, dar n-am mai repetat de-atunci experienta, pentru ca ne-a fost frica sa nu ne reclame cineva. Primavara, pe locul fostei afumatori, cresc niste narcise galbene superbe, superbe!
Super ! I enjoy reading your blog 🙂
Excelent, tineti-o tot asa. Intr-o zi o sa reusiti, toti romanii de afara sa ne insuflati speranta ca se poate si in tara mult mai bine decat in ultimii 40 de ani.
Ciupanezul: Intai, scuze ca raspund asa tarziu. Am fost la servici, m-am trezit de la 4,30 dimineata, si pana sa intru pe net, am motait vreo doua ore. Dupa cum vezi, eu, cel putin, fac tot ce pot. Poate macar comparatiile si paralele pe care le fac intre cele doua lumi sa schimbe cate ceva pe ici-pe colo.
Da, au niste preturi de te rup, ti se taie pofta de ”romanesc”, iar prajiturile numai ca la mama acasa nu sunt, toate au acelasi gust, de prajituri cu crema la sac…Si noi mergem acolo uneori,dar preferam magazinele poloneze, sunt muult mai ieftini si au o gama mult mai variata de produse si daca nu intelegi ce scrie pe ambalaj, vanzatoarele iti explica ce si cum….
@ Black_sweet: Acum vreo 2-3 ani, mai mergea. N-am mai trecut pe la ei in ultima vreme, avem un magazin romanesc in apropiere. Mai nou, preferam sa mancam prajituri romanesti doar cand vin mamele noastre in vizita. Fac toti banii, si merita asteptarea. 🙂 Uite, o sa mai trecem si noi pe la magazinele poloneze, buna idee.