Blogu' lu' Cimpoca

Cu vreo patru zile intarziere, sambata seara, pe 12 martie, am sarbatorit… Ziua Femeii, in cadru organizat si festiv.  O prietena a unei prietene care cunostea o prietena, ma rog, cam asa a functionat lantul slabiciunilor, a reusit sa faca rezervarile,  devenind astfel  eroul zilei, data fiind lupta acerba pentru bilete- cererea-  prea mare, oferta- prea mica. Asa ca am luat drumul Dublinului, ca sa particip la o chermeza ca in vremurile bune.

Gazdele (cateva simpatice doamne de la Comunitatea romanilor din Irlanda) ne-au intampinat cu martisoare, si asa se face ca un cosar mititel si zambaret mi-a tinut companie toata noaptea. Restul- a fost distractie! Fetele au zapacit ringul de dans, existand, la un moment dat,  riscul ca petrecerea sa cada cu tavan cu tot in pub-ul de la parter. 🙂

Singurii barbati prezenti la eveniment, bucatarul si DJ-ul, au fost in seara aceea niste martiri. Bucatarul- pentru ca a avut pe cap numai femei si pentru ca, drept bonus,  vreo cateva fripturi s-au reintors la el, pe motiv de ”prea moale”, ”prea tare”, prea grasa”, ”prea in sange”;   iar DJ-ul- pentru ca ar fi trebuit sa aiba in lista cel putin vreo 5000 de cantece, ca sa fie pe placul fiecarei invitate, in timp ce, dupa cum presupun, el avea doar  vreo cateva sute. Concursul de  karaoke a fost cireasa de pe tortul petrecerii,  cu aparitia, pe scena, a  unor  talente nebanuite, neexploatate, si nedifuzate. Si, din fericire, tot asa vor ramane! 🙂  N-a lipsit  nici tombola, cu premii din acelea care fac inima fiecarei femei sa tresalte – masaje, machiaje profesionale, aranjamente florale, stiti voi, treburi feminine de impact. Sortii au harazit sa castig o cina romantica, desi un masaj sau o sedinta  la sala de gimnastica mi-ar fi prins mult, muuult mai bine. 🙂

Din multimea participantelor, am remarcat-o pe Hazel,  o irlandeza care, in ani de zile, in virtutea prieteniei ei cu o romanca, a participat la zeci de petreceri romanesti. Si, credeti-ma, danseaza atat de bine pe ritmuri  de sarba si de hora, incat m-a lasat cu gura cascata. Nu vorbeste romaneste, dar este foarte familiarizata cu multe dintre cantecele si dansurile  noastre populare. Ce-i drept,  inca nu chiuie…

Oricum, pe la 12 noaptea am fost nevoite sa evacuam localul,  pe motiv de inchidere. Prima petrecere de Ziua femeii, dupa atatia ani de la plecarea din tara, a fost pentru mine o adevarata placere.  Vorba romaneasca in jur- cu accent moldovenesc, banatean, oltenesc,  veselie romaneasca, dansuri si muzica romanesti- ce mai, a fost o seara de pomina.  Inca mai zambesc, a aducere aminte…