Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Ultima postare

Posted on Dec 31 2015

2015 a fost un an cu bune si rele.  Cu senzatii amestecate. Cu oameni diversi. Cu  evenimente marete si tulburi, deopotriva.  Pe de o parte, viata mi-a dat, pe de alta parte mi-a luat.

Si eu, si Dan, ne-am pierdut anul asta tatii. Eu- pe cel care m-a crescut, caci cel care m-a facut a murit de mult. N-am fost cel mai bun copil din lume,  dar nu mai pot schimba asta. Sper ca moartea lui a incheiat un sir lungi de tragedii care mi se tot intampla de vreo doi ani incoace- moartea mamei si a unor rude foarte dragi..

La inceputul anului ne-am cumparat casa.  Este asa cum ne-am dorit si mai mult decat atat.  Intr-un loc superb, binecuvantat de Dumnezeu. Din 2004, cand am venit in Irlanda, pana in 2014, am locuit intr-un singur loc. Acolo era toata lumea mea, serviciul, colegii, prietenii. Cunosteam fiecare strada, alee din parc si fir de iarba.   Odata cu mutarea, ne-am stabilit intr-un loc in care am luat-o de la capat, fara sa stim pe nimeni si nimic. Aici, pana si accentul oamenilor este altul.   E ca si cum am emigrat a doua oara. Dar se pare ca unele schimbari sunt necesare. Nu m-am inchipuit in stare de multe lucruri, dar le-am facut, fara sa stau pe ganduri:  am invatat sa tai lemne; am varuit, am vopsit, am demolat. Am scurmat cu mainile pamantul, acolo unde nici o unealta  nu mai era de folos. Invat sa gradinaresc si sa pescuiesc, imi doresc cateva gaini si doua- trei capre. Poate si un ponei! Va spun cu mana pe inima ca iubesc viata la tara- Irlanda rurala este, pentru mine, o lume ideala.

047

Pentru 2016 imi doresc sa fim sanatosi noi toti, de la mic la mare.

Sa calatorim mai mult, mai ales ca trebuie sa recuperam ceea ce n-am avut timp sa facem anul asta.

Sa-mi reconsider relatiile cu unii oameni- amici sau prieteni. Pe unii ii simt toxici, si nu mai pot tolera asta. Cred ca am mai spus-o,  am ajuns la varsta la care nu mai vreau sa ma certe nimeni, indiferent cine ar fi acela. Am fost prinsa, ani la rand, in tot felul de relatii de prietenie dubioase- precum intr-o casatorie abuziva,  in care iti tot spui:  ”mai stau un pumn si gata, poate isi revine, poate maine va fi altfel”. Imi doresc prieteni care sa ne  respecte, care sa-mi respecte  copiii si sa le recunoasca meritele si realizarile, nu sa le minimalizeze inveninat. Imi doresc oameni relaxati in jurul meu- nu  niste mutanti inflexibili,  zeflemisti, cu pumnii stransi, de parca s-ar afla permanent intr-o competitie!   Daca reusesc sa fac asta- voi fi fericita. Daca nu- ma voi simti eliberata! Aviz amatorilor! 🙂

Aceasta este ultima postare pe anul acesta (de altfel, cred ca sunt doua, cu totul, in 2015)  si daca  blogul acesta mai are cititori, le doresc  multa sanatate! Restul, vorba romanului, se poate cumpara de la Auchan, Lidl, Carrefour  etc.

La multi ani tuturor, oriunde v-ati afla!

Gabriela

 

 

10 Comments

  1. blueriver says:

    La mulţi ani! Să fiţi sănătoşi şi aveţi oamenii dragi aproape!

    • Cimpoca says:

      Multumesc mult, Carmen. Sa-ti fie bine, draga mea, si sa-ti aduca anul nou reusite pe toate planurile. La cat muncesti, meriti!

  2. Aurelia says:

    Buna dimineata in Noul An, Gabi! Cu dor!

  3. Aurelia says:

    Buna dimineata in Noul An! Cu dor!

  4. oana says:

    La Multi Ani doamna Gabriela, ma regasesc in ceea ce simtiti si scrieti, numai bine!

  5. An nou fericit! Multe schimbari majore s-au petrecut in vata ta in ultimul an din ceea ce am aflat din postare, succes pe toate planurile iti doresc si poate ca vei scrie mai des in acest an.

    Pe curand!

  6. An nou fericit! Multe schimbari majore s-au petrecut in vata ta in ultimul an din ceea ce am aflat din postare, succes pe toate planurile iti doresc si poate vei scrie mai des in acest an.

    Pe curand!

  7. Cita says:

    Draga mea, incepusem sa ma indoiesc ca voi mai citi anum acesta ceva pe blogul tau!
    Ce bine imi face, nici nu ai idee!
    Eu stiu ca orice lucru durabil – cum este o casa, de ex. – isi are jertfa lui!
    Pierderile avute sunt o jertfa! Asta inseamna ca ceea ce faceti va dura, va fi de folos, va insemna ceva pentru copiii vostri! Imi pare rau de toate cate te-au inlacrimat dar ma bucur de ceea ce ai reusit! Asta e viata – plangi si razi!
    Cat despre relatii toxice… uneori succesul are si partea lui de otrava!
    Sa va ajute Dumnezeu in tot ce v-ati propus!
    Bravo, bravo, bravo!
    Cu mare drag

  8. Lacramioara says:

    Bună să vă fie ziua de astăzi!
    Când veți găsi timp, vă rog să intrați să citiți. http://lacrimaluio.blogspot.ro/2016/01/asezamantul-de-copii-sf-ierarh-leontie.html
    Poate scrieți pe blogul dumneavoastră despre ei. Eu nu câștig nimic din asta. Vreau doar să-i fac cunoscuți. Atât.
    Spor în toate!

  9. Anca says:

    De abia acum am citit articolul. Condoleante.

Leave a comment