La cati sfinti si moaste sunt sarbatoriti(e) – ma rog, nu stiu daca asta e cuvantul potrivit, dar n-am gasit altul- nu e de mirare ca a aparut o slujba noua pe lista de meserii din Romania: pelerinul profesionist.
Pelerinul profesionist este preacredinciosul care, mai mult ca sigur, are acasa o lista cu locul si data in care moastele sunt aratate publicului. El va calatori pe trasee diverse, de la Iasi la Timisoara, din Constanta la Braila, pelerinajul facand astfel casa buna cu alt program aflat in derulare, ”Romania, mereu surprinzatoare”. Din cate am vazut, din bagajul lui nu lipsesc scaunelul, pelerina de ploaie, umbrela, patura, manusile, traista cu mancare. Inarmat cu o rabdare infinita, pelerinul profesionist este, in aceeasi masura, pregatit pentru orice. In fond, nu stii niciodata cand escaladeaza situatia. Pentru ca, din cauza cresterii numarului de pelerini, si concurenta e acerba. Pelerinajul la moaste sfinte s-a perfectionat, a devenit industrie. Pe langa armata pelerinilor, exista o alta, aflata pe margine: de la cea a vanzatorilor de orice, pana la cea a cersetorilor.
Asa ca, traind intr-o industrie care vrea nu doar sa supravietuiasca, ci sa si infloreasca, e lesne de inteles de ce mijoacele de subminare a adversarului s-au inmultit: pumni, picioare, dat din coate, ghionturi, lesinuri de circumstanta si lesinuri mistice, bebelusi folositi pe post de scut, oameni in carucioare cu rotile sau in carje, care sunt utilizati ca un fel de permis de trecere peste rand. Etapa a doua a luptei este la fel de vijelioasa, cea a atacului la sarmalele de dupa. Dupa ce s-au retras ”discret” prin diferite colturi unde si-au incarcat mitralierele, si-au lustruit pistoalele, au pus AG-urile pe umeri si si-au fixat azimutul, urmeaza asaltul asupra ultimei reduce: sarmaua sfintita. Tipetele, urletele, imbranciturile, mainile intinse cu disperare spre cei care impart pomana, in general tot ce poate fi folosit pentru intimidarea dusmanului, sunt utilizate cu darnicie. E ca si cum vine sfarsitul lumii, care trebuie sa ne prinda cucernici, da’ cu stomacul plin.
Astazi a fost randul Sfantului Mina, care-i ocroteste pe pagubiti. Evident, randul la moaste s-a ingrosat de la primele ore ale diminetii. Personal, am asteptari mari de la aceasta omagiere, stabilirea unui record de prezenta. In fond, nu cred ca exista roman care sa nu se simta pagubit intr-un fel sau altul de catre FNI, patroni, politicieni, agentii de turism, banci, justitie, presedintele tarii, Casa de pensii, precupetul din piata si Loteria Nationala. La ora la care scriu aceste randuri, la coada erau in jur de 5000 de oameni. Paradoxal, nu se inregistrasera inca evenimente neplacute. Sa vedem ce se va intampla mai spre dupa amiaza, cand e posibil ca la fata locului sa se adune, pentru a atinge racla Sfantului, restul de 21.995.000 de pagubiti ai Romaniei.