Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Verile dezbinării noastre

Posted on Aug 31 2017

Am tot vorbit, în ultimele zile, despre emigrare, în contextul în care tocmai am sărbătorit 13 ani de cînd am plecat din țară.  Am împărtășit gînduri despre greutățile vieții de emigrant, dar și despre frumusețea ei, despre cum, dacă nu poți să iubești țara care te-a adoptat, măcar s-o respecți.

Dincolo de mesajele frumoase   de la oameni dragi mie,  prieteni de ani de zile sau doar amici din online,  s-au aflat și unele care m-au mîhnit profund. Multe în privat, de la persoane pe care nu le cunosc.  Știu, o să spuneți că n-ar trebui să conteze, cîinii latră, caravana trece. Și totuși, auch, m-a  durut un pic  acolo de unde au mușcat.

Să-i spui cu atîta ură unui om pe care nu l-ai văzut în viața ta, care nu ți-a făcut nici  rău nici bine, deci nu ți-a făcut nimic,   că ”bine că ai plecat dintr-o țară pe care nu o meritai”  ori   ”să nu te mai întorci niciodată, scîrbo”,  mi se pare o  imensă mîrlănie. De parcă, înainte de a pleca din România, am otrăvit fîntînile, am pîrjolit recoltele,   am inundat pămînturile și am vîndut pădurile, lăsînd în urmă o țară pustiită.

Locuiesc acum în Irlanda, o țară  cu o  veche și intensă tradiție a emigrării, urmăresc fenomenul- citesc mult, privesc  emisiuni TV pe temă etc, dar nu am auzit ca irlandezii  să-i insulte pe cei din diasporă sau să-i considere dușmani, doar pentru că au plecat din țară, în căutarea a ceva ce aceia își doreau.

Ori,   la noi, în fiecare vară, imediat ce se apropie  și  se consumă vacanțele diasporei române,  țara este disputată între românii  Ciao/ Alora   și românii ceilalți.  În timp ce cetățenii Alora, care vin în țară toți odată, ca oile,  aleargă de colo colo, ca să-și rezolve problemele, cetățenii ceilalți  scriu articole, scrisori deschise,   fac declarații.  Facebook-ul abundă în  insulte,   bancuri și glumițe la adresa  celor plecați care, iată, se întorc, amărăștenii,  să strice tihna și fengșuiul țării.  Citești, asculți,    și, dacă e să te iei după toate astea, realizezi   că din țară au plecat  toate prostituatele și  peștii lor, toți nemernicii, hoții de buzunare, cerșetorii, violatorii, calicii,  nevolnicii,   cei care n-au fost capabili să-și facă un rost în România, toți  neghiobii, puturoșii și împuțiții,  maneliștii, analfabeții și handicapații, nespălații,  țiganii, perverșii și trădătorii de neam.

Slavă Domnului, exodul ăsta a făcut să se cearnă sita. Acasă    au rămas  intelectualii fini, savanții și  arbitrii de necontestat  ai    modei, rasații,  iubitorii de cultură, toți cei cărora subsuorile  și zonele inghinale le miros, în mod natural,  a flori de primăvară, doamnele cochete și educate, tinerii olimpici și  bărbații  macho,  tații și soții model, alături de patrioții practicanți și dreptcredincioșii cei mai curați la suflet și milostivi,  toți parfumații,    conducătorii auto responsabili, toți plătitorii corecți de taxe și impozite,  toți clienții care știu să respecte instituțiile statului, da da, alea pline de  funcționari model, care, la rîndul lor, știu să-i respecte pe contribuabili,  doctorii cei mai buni din lume,   toți cei care vorbesc o limbă română impecabilă și încă alte două-trei limbi străine, că de, sînt cu toții produsul minunatului învățămînt românesc,   fetele frumoase și deștepte, mamele model,  cu alte cuvinte,  tot ce-a dat mai bun Țara  Românească, de cînd se știe ea.  Cu toții se bucură, într-o deplină  armonie, de ceea ce le oferă cu adevărat România:  servicii de calitate, trafic civilizat, ape limpezi,  plaje curate, munți împăduriți, liniște și respect între vecinii de la bloc,  transporturi publice de  invidiat- pe uscat, în aer și pe apă,  disciplină în  construcții,  calitate în actul de justiție, politicieni modești, cinstiți și demni,  etc etc.

Încep să cred, cu adevărat, că România este una dintre cele mai frumoase, bogate,  binecuvîntate locuri de pe pămînt, populată de un popor   desăvîrșit.   Caz în care nu pot să pricep, nici să  mă pici  cu ceară,  de ce     mulți dintre românii de acasă  vor, inexplicabil,  o țară ca afară!

8 Comments

  1. Iuliana says:

    As rade, pentru ca stilul tau e absolut savuros. As rade daca n-ar fi totusi, atat de trist si atat de adevarat ceea ce spui. Si stii tu, nu doar muscaturile veninoase dor, ci si adevarul 🙁

    • Cimpoca says:

      În România se întîmplă lucruri grave, aproape în orice domeniu. Și unii, culmea, într-un număr mare, cred că asta se întâmplă din cauza unora ca mine. Dar e mai simplu să-ți reverși furia și frustrările de tot felul pe victime în tranzit prin fața ta. Eu le doresc tuturor însănătoșire grabnică!

  2. cammely says:

    Gabi, știi de ce ne doare? Pt că îi așezăm pe o treaptă mai înaltă decât merită și ei defapt nu corespund așteptărilor noastre, de altfel absolut indreptățite și de bun simț, dar mârlănia nu se șlefuiește, ea zgârie și e firesc să doară. Regret incidentul, eu îți doresc să fii înconjurată numai de oameni frumoși și să nu uiți vorba neaoșe ”gura lumii numai pământul o astupă”.

    • Cimpoca says:

      Vai, draga mea, cît mă bucur să văd că ai poposit pe-aici. Am neglijat mult blogul, în ultimii ani, iar pe la vechii mei tovarăși nu am mai trecut deloc!
      Mîrlănia nu se slefuiește, așa este, partea rea e că începe să devină o trăsătură de caracter pentru popor. Nu putem fi buni, dacă nu ne dorim cu adevărat asta și dacă nu ne schimbăm. Eu sînt bine, aici, dar România face parte din viața mea, deci nu pot să trec asta cu vederea. Dar să fii atacat fără să ataci… e unul dintre cele mai urîte acte de lașitate. În fine, ar trebui să am obrazul mai gros, sau măcar să mă fi obișnuit cu asta, în ultimii 13 ani. În altă ordine de idei, îți mulțumesc pentru vizită și-ți doresc toate cele bune și o viață ușoară!

  3. Anca says:

    Eu am profitat de ocaziile astea sa sterg din lista sau sa blochez pe cei care faceau comentarii nepotrivite. E trist si frustrant, inteleg cum te simti.

    • Cimpoca says:

      Nici eu nu mai stau la vorbă de multă vreme, Anca. Mesajele astea au venit de la persoane pe care nu le am în listă, viermii online-ului, cum s-ar spune. Trolli fără serviciu, fără ocupație, care cred că alții sîn vinovați de viața pe care o duc ei. Te pup, toate bune.

  4. Mirela says:

    Gabi dragă, tu știi demult părerea mea și sper că nici nu mai bagi în seamă astfel de inși…Sunt peste tot, mulți dintre românii noștri sunt specialiști în capra vecinului și în dezbinare, ura îi seacă, făcându-și rău cu voia, întorcând capul de la problemele reale spre a se ocupa de ceilalți, bârfind și discreditând persoane oneste care au reușit, care au făcut ceva bun cu viața lor! Majoritatea pierd vremea pe net fără folos (că una e să scrii bine, alta e să … te dai ”scriitor”!), sunt leneși, n-au ocupație, dar se plâng că n-au bani, urându-i pe cei care au. De unde să ai, fără muncă?! Și, evident, ajung să-i bârfească pe cei care își văd frumos de treabă, reușesc și progresează. Și cu noi, românii care am reușit chiar și în țara de baștină, fac la fel, cunosc personajele și nu mă mai interesează, uit rapid de ei, n-au decât să facă șezătoare cu ”detalii în privat”, că eu îmi văd de treabă în continuare, foarte bine, spre disperarea lor! 😉 🙂 Sunt niște nimicuri, niște frustrați, niște amărâți care, știi…au ajuns să-mi stârnească o silă amestecată cu milă, fiind demni doar de disprețul nostru! Așa cum spui mai sus, sunt niște troli fără serviciu și fără ocupație, plini de venin sub mierea cuvintelor de pe bietele lor bloguri.
    NOI SĂ FIM SĂNĂTOȘI! Să trăiți bine și sănătoși pe insula de smarald, să vă meragă bine și să ne vedem mereu cu aceeași bucurie! Îmbrățișări!

  5. Imi place teribil cum faci ca vorbele tale să nu pară de ocară. Ești, cred, fiindcă nu am trăit acei ani, un fel de Socrate în a lui agoră. Te-aș asculta infinit la un mic foc de șemineu sau plutind într-o barcă 🙂 Scrie-ne Gabriela, să ne bucurăm de tine, cu tine. Mulți ani fericiți! 🙂

Leave a comment