Blogu' lu' Cimpoca este un experiment si trebuie tratat ca atare

Amestecate (3)

Posted on Jun 09 2011

Pentru ca, in urma unui control medical, s-a depistat ceva in neregula, Dan a purtat, incepand de ieri pana azi, timp de 24 de ore, un aparat de monitorizare a presiunii sangelui. Nu stim inca rezultatele monitorizarii, sper ca totul sa fie bine, dar lucrul acesta m-a facut sa inteleg cat de fragili suntem, gata sa ne spargem in orice moment. Sa tot fie vreo 3 saptamani de cand ne intalnim cu ei. In ultima vreme am fost aproape zilnic la (in) Rai, locul meu favorit, despre care am scris, nu de mult, si familia lor este acolo. Se plimba toti agale, lipsiti de orice griji, de parca lumea ar incepe si s-ar sfarsi cu ei. Mama, tata si copiii- cinci la numar. Parintii manifesta o grija exagerata fata de cei mici, dar ce parinte nu greseste? 🙂 Cei mari le arata mititeilor pe unde sa mearga, dupa ce sa se uite, ce sa faca, de cine sa se fereasca. Iar copiii- ascultatori, fac ce le spun mama si tata, mergand grupati si atenti la tot ce misca.

Cand obosesc, puii se urca in spatele mamei, escalada fiind un spectacol in sine. Si se plimba asa cu totii, ceasuri intregi, pana la momentul retragerii undeva, in linistea cuibului. De fiecare data, intalnirea cu familia asta de lebede exemplare ma tulbura. Si ma impresioneaza dragostea si grija cu care parintii isi inconjoara puii, predandu-le lectia vietii cu o rabdare pe care doar instinctul de conservare o poate transmite din generatie in generatie. La specia umana, lectiile astea incep sa fie date de gasca de prieteni de pe Facebook si Twitter iar instinctul de conservare are din ce in ce mai multa legatura cu bancile de sperma si mamele-surogat. De cand m-am lasat de fumat, ma tot agit si eu incolo si incoace, in incercarea disperata de a mai pierde din greutate. Ies la cate o plimbare de o ora in fiecare zi, dar, de obicei, gandul ca am de urcat unul dintre cele mai inalte dealuri din oras ma pleosteste de la primii metri. In zilele bune, gasesc puterea sa-l urc, in zilele proaste- nici nu-mi vine sa ies din casa. Asa a fost si ziua de ieri, cand, cu limba scoasa, ma luptam cu diferenta de nivel. In fata mea, sprintena, alerga o doamna poate o idee mai tanara ca mine si care, dupa vreo 3 minute, a disparut din campul meu vizual. Ei, in timp ce ma taram spre varful meu, ma gandeam ca asta face diferenta intre aspiratiile pe care le avem noi, oamenii- inaltimea muntelui pe care vrem sa ne cataram, ambitia de a-l alege pe cel mai inalt si puterea de a-l escalada pe cel mai dur.

29 Comments

  1. Dana says:

    Da, suntem fragili. Si, da, uneori nu stim sa ne crestem copiii. Ai 7 ani de-acasa. Pe de alta parte, noi, oamenii, cica invatam cam toata viata cate ceva. Adica am avea timp si rastimp, ocazii peste ocazii, sa uitam bunele invataminte sau sa ne dezbaram de naravuri. Ca sa punem altele la loc. 😀
    Cat priveste ultimul punct… 🙂 am o intrebare: nu s-ar putea sa ma las de fumat fara sa ma ingras dupa? :))

  2. Cimpoca says:

    @ Dana: Imi pare rau, scumpo. Greselile, o stii si tu, se platesc. Nu, nu se poate! 🙂 Cred ca si anorexicele se ingrasa dupa ce se lasa de fumat!

  3. Anca says:

    Sanatate maxima!

  4. dojo says:

    Sanatate “danului” 🙂

    Tine-te bine si vei alerga in sus pe deal. In cateva saptamani de insistenta, vei fi uimita. Pentru mine de obicei o situatie din asta nu e un blocaj, ci imi da avant sa trec limita in cauza. Si in sport si cam peste tot. Abia astept sa povestesti ca “zbori” in sus si in jos pe deal 😉

    • Cimpoca says:

      @ Io, cum spuneam, imi dau sufletul pe altarul sportului. Nicicand nu e mai valabila zicala ca ”sufera baba la frumusete” :), ca in cazul meu! Sper sa ma bucur de momentul in care voi ”zbura”, cum zici tu. Azi am program de marshaluit, da’ nu e pe dealuri. Weekend placut, draguta! 🙂

      • dojo says:

        Odata ce se obisnuieste organismul cu efortul, vei zbura. Io la primele antre de karate nu eram in stare nici sa vin acasa pe 2 picioare. Au fost dati in care am venit pe bicicleta si, cand m-am dat jos de pe ea, aproape am cazut gramada, ca nu ma mai tineau picioarele.

        Secretul este EFORT CONSTANT. Fa “antre” o data pe saptamana sau de 2 ori sau sfantul stie ce cadenta ai, dar nu lasa luna sa treaca. Atunci iti iesi ‘din mana”.

        In momentul in care incepi nebunia asta, ai cam 2-3 saptamani nasoale, de febra teapana. Lucreaza chiar si peste febra asta si nu te lasa impresionata, ca oricum , dupa niscaiva incalzire, iti revii. Dupa ce treci de faza asta idioata de acomodare, se obisnuieste si corpul cu “spartanismul” asta si nu mai ai treaba.

        In vremurile bune stiu ca faceam 4 ore de antrenament una dupa alta, cu pauza din 2 in 2 ore, cand se schimba grupa. Dupa 2 ore aveam oameni care abia se tineau pe picioare si noi, cateva nebune, porneam un al doilea antrenament cu pauza de 10 minute intre ele si culmea ca eram proaspete, de parca abia ne-am fi trezit.

        Ma apuca groaza cand ma gandesc cat m-am delasat si ce epava sunt. Probabil ca ar trebui sa practice what I preach 😀

        • Cimpoca says:

          Wowwww… sunt impresionata de ce mi-ai spus, adica treaba asta cu antrenamentele voastre. Stii si tu, dojo, ca a fi in forma inseamna a-ti face treburile zilnice, a te antrena, apoi, si, in final, a avea suficienta energie pentru a incheia ziua pe picioare. De obicei, eu ma opresc dupa primele doua actiuni, nu ca n-as mai vrea, ci pentru ca nu mai pot continua. In concluzie, mai am mult de lucru. La mine este mai greu, s-a acumulat mult ”material” in plus si se simte. Stiu ca daca pierd ritmul o zi sau doua, dupa asta e ca si cum as reincepe, ca si cum tot efortul a fost in zadar. Multumesc pentru incurajari, Bafta si tie, si fie sa te reapuci de sport cat mai repede! 🙂

          • dojo says:

            Iti va fi FOARTE greu sa intri intr-un ritm teapan din prima si nici nu ar trebui sa faci asta. Io, dupa o perioada de “delasare”, in loc de 4 antre cat as putea, merg la unul, maxim 2 pe saptamana. Ideea e sa o iei incet, ca oricum este un “soc” pentru organism. Si, decat sa nu ai timp si sa tot faci un antre la 3 luni, mai bine pornesti de jos de tot.

            De pilda de la un antrenament pe saptamana. Iti impui o zi si incerci sa urci rahatul ala de deal 🙂

            O faci cumpatat, intr-un tempo care nu te arunca in spital. Nu e deloc “fun” sa te trezesti cu vreun accident. Asta ti-o spune o proasta care facea intinderi, ca forta ca animalul, si tragea dupa aia dureri nasoale chiar si 2 luni. Nu e OK nici sa te distrugi si trebuie sa iti asculti corpul.

            Deci, o iei catinel cu 1-2 “antre” eventual, dupa cum iti place. Impune-ti sa faci timp pentru asta, important este sa ai constanta in executia asta.

            Vei observa in cateva saptamani ca progresezi “geometric” sa zic asa. E incredibil cat de repede ne adaptam la un sistem de efort si cum progresam, daca nu ne accidentam si ne tinem de treaba.

            Io zic ca nu iti ia mult pana vei incepe sa urci/cobori tot mai usor, pentru ca vei fi obisnuita cu efortul. Sa te hidratezi bine, nu uita nici asta.

            Atentie si la ce spun genunchii tai de la urcat/coborat. Poti alterna cu “cardio” la acelasi nivel. Zic asta pentru ca si eu am fost odata viteaza pe dealuri si 5 ani de stat in pozitii joase la karate chiar nu au ajutat. Am momente cand, daca e genunchiul flexat si ma las pe el, pur si simplu imi “scapa” si ma doare de ma ia naiba. Deci nu-ti bate joc, ca tragi dupa aia 🙂

            As recomanda, daca ai spatiu undeva sau cel putin nu ai vecini sub tine, sa faci si ceva Tae Bo. Exista clipuri pe youtube si poti face unele exercitii. Deci te pun in bot, de n-ai vazut asa ceva.

            Si, daca ai ceva “bagaj” de care vrei sa scapi, secretul e sa faci cardio. Urci dealuri, mai faci cate o “rutina” de tae bo sau aerobic, daca te incanta si vei vedea rezultate misto de tot 😉

  5. -X- says:

    ” Ei, in timp ce ma taram spre varful meu, ma gandeam ca asta face diferenta intre aspiratiile pe care le avem noi, oamenii- inaltimea muntelui pe care vrem sa ne cataram, ambitia de a-l alege pe cel mai inalt si puterea de a-l escalada pe cel mai dur.”

    Inaltimea, ambitia, puterea … avem deja aici un sistem de trei ecuatii cu trei necunoscute.

    • Cimpoca says:

      @ -X- : N-am fost niciodata buna la matematica, dar pot sa-mi dau seama cand am de-a face cu e ecuatie cu o necunoscuta, trei- in cazul de fata! 🙂 In cazul dat, rezultatul depinde de fiecare om in parte, nu crezi?

      • -X- says:

        Ba da, numai ca, tot omul, e cel ce scoate din sistem una din ecuatii (renunta la ea), dand astfel totul peste cap.
        Un sistem cu doua ecuatii si trei necunoscute independente nu mai e rezolvabil.
        Renuntarea nu e intotdeauna buna … dar nici incapatanarea 🙂

        Vezi, de aceea viata e mai complicata decat cele mai complicate tratate de algebra si matematici superioare!

        • Cimpoca says:

          @ -X- : Asa-i, nu cred ca viata poate fi pusa in formula sau in ecuatie!

          • -X- says:

            Nu poate fi pusa in equatii, e drept, insa poate fi modelata, ‘probabilizata’ si disecata dupa niste equatii al naibii de stricte.
            E ceea ce face societatea cu omul ca individ.

  6. […] Xaba, Dexign,, CARMEN,   Gabi Cimpoca, Gina, Danielle, Cati, Teo Negura, Ana Usca, Anavero, Caius, Cella, Clipe de Cluj, Coolnewz, Costin,  Flavius,Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky,  Giana,Vania, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Irina, Iulisa, Melami, Mirela Pete,  Haicasepoate, Sorin, Stropi de suflet, Vania, Zina. actor, cinema, Clipe de Cluj, cluj, film, George Motoi, public, tiff […]

  7. Mirela says:

    Sanatate maxima sotului tau, voua, noua, sa fie SANATATE! Nimic nu se compara cu starea de bine, de santate, cu linistea ca esti bine. Vreau sa aud numai vesti bune de la tine. Trebuie sa ne mai si odihnim, sa lasam stressul asta. E vara, vin vacantele, gata! Se inchide acest PC si …Vive les vacances!
    Dulci de tot puii, ai gasit din nou ceva atat de gratios si demn de a fi iubit. O minunatie!
    Un weekend frumos si cu sanatate! Te imbratisez! 🙂

    • Cimpoca says:

      @ Mirela: Multumesc, transmit :). Oooo, asa o sa facem, draga mea. Azi si maine- odihna in aer liber, eu- cu cititul, mersul etc, Dan- cu pescuitul! Atata doar, sper ca vremea sa ne ajute. Week-end placut si voua. stiu ca va place sa haladuiti!

  8. Ana Maria Varu says:

    Multa sanatate sotului si intregii familii! Sunt convinsa ca daca rezultatele obtinute in urma monitorizarii nu ar fi fost ok, vi s-ar fi spus (am observat ca in Irlanda cam asta e tendinta). Cat priveste pierderea kilogramelor in plus dobandite in urma abandonarii tigarilor, o idee ar fi inotul sau badminton-ul.
    Weekend placut!

    • Cimpoca says:

      @ Ana Maria: Multumesc, iubito, pt urari. Da, o sa alegem varianta cu mersul la bazin, piscina sau ce-o mai fi, dupa operatia lui Dan. O sa fie bine si pt el, asa ca… o sa impuscam doi iepuri dintr-o data! Badminton n-am jucat in viata mea, stiu ca e un fel de tenis cu o floricica in loc de minge, nu? 🙂
      WE placut si voua, copii!

  9. […] Dexign,, CARMEN,   Gabi Cimpoca, Gina, Danielle, Cati, Teo Negura, Ana Usca, Anavero, Caius, Coolnewz,  Flavius,Gabi123,  -X-, […]

  10. @ dojo: Am mai mult bagaj ori balast, sa-i zic asa, de aruncat pe drum. Singurul lucru pe care-l fac bine e sa ma hidratez, beau multa apa, zilnic. Restul, ce fac eu, sunt doar incercari mai degraba, decat antrenamente. Am mai povestit, nu ma pricep (chiar iti multumesc pentru sfaturi, mai ales ca vin din partea cuiva avizat, si asta-i cel mai important) si am inceput sa fac asta haotic. Intre timp, m-am mai documentat, m-au mai ghidat prietenii :), si sper ca incetul cu incetul sa se contureze un fel de plan de antrenament. Vrem sa ne cumparam si biciclete, si o vom lua-o usor usor. Sincer, as dori ca sa pierd si din greutate, dar sa si raman un prieten al miscarii, dupa!
    Pentru mine, provocarea cea mai mare a fost sa ma las de fumat. Acum, tre’ sa ma concentrez pe sport, vad ca fara un efort serioas si constant nu se poate. Te sarut, multumesc pentru tot, dojo, scumpo! 🙂

    • dojo says:

      Cu mult drag 😉

      Nu vreau sa te inec in informatii, ideea este ca sunt multe oportunitati de a face niscaiva miscare si ca secretul este sa FIE CONSTANT. Si sa incerci sa-ti si placa, nu de alta dar oricum asta e un stil de viata.

      Multa bafta si vrem “updates” 🙂

      • Cimpoca says:

        @ dojo: Se rezolva! Am noutati, dar nu le dezvalui inca. Poate peste vreo saptamana- sa vin si cu probe! 🙂 Stiu- in general constanta creaza echilibru, si in echilibru ne simtim cel mai bine, nu? Te imbratisez, draguta mea! 🙂

  11. @ Dana: nu cred ca e musai sa iei in greutate daca te lasi de fumat. Nu-mi dau seama daca asta se intimpla pentru ca pur si simplu incepi sa faci altceva odata ce nu mai ai tigara in mina si atunci pur si simplu rontai la biscuiti, sau sunt alte mecanisme mai complicate. Pe de alta parte e drept ca nu vorbesc din proprie experienta, insa cu siguranta stiu vreo 2-3 “turci” inraiti care s-au lasat de fumat cu succes si fara sa se ingrase. Asa ca mai intii “uita” tigara si apoi vezi tu ce se intimpla cu silueta 🙂

    • Cimpoca says:

      @ Dana & coolnewz: coolnewz, ai descris f bine ”simptomele”, cred ca e o imbinare a ambelor, pentru ca se manifesta la majoritatea celor care se lasa de fumat. Am la serviciu o colega, slaba scoaba. S-a lasat de fumat la 1 ianuarie a.c., si imediat dupa asta s-a ingrasat cu 6 kg. Inca n-a scapat de ele! 🙂 Cat despre fumatorii care nu s-au ingrasat, ei sunt, desigur, exceptiile! 🙂

  12. iulian says:

    felicitari pentru vointa de a renunta la fumat. chestia cu luarea sau nu in greutate dupa ce te lasi nu are nici o legatura cu lipsa de nicotina din singe. sigur este faptul ca dependenta ramine inca cinci ani dar primele trei luni sunt decisive. pe de alta parte tin minte vorba unui prieten mai in virsta care zice in modul cel mai simpatic … , ca “oricite eforturi ar face omul, suma viciilor este constanta” si aici gasesc solutia la orice problema legata de dependente, adica fratilor din lumea intreaga renuntati la orice va creeaza dependenta dar echilibrati cu un “viciu” folositor ….lol , aici D-zeu a lasat o infinitate de posibilitati pozitive ….de ex. arta fotografica,smd
    personal invidiez toti fostii fumatori dar ma sperie chestia cu suma viciilor ,,,, nu de alta ,,,,, ma las de fumat da nu stiu ce viciu sa aleg sa echilibrez chestia aia legata la ochi cu doua talere

  13. Cimpoca says:

    @ -X-: Avem nevoie de reguli ca sa traim, cred in ele. Vorbim de reguli generale, care ne feresc de caderea in haos!

  14. Cimpoca says:

    @ Iulian: Multumesc, nu a fost o decizie usor de luat, si nici nu e o cale usor de urmat! Am mai auzit de faptul ca primele trei luni sunt cele mai grele. Uite, trei luni ieri de cand nu mai fumez! 🙂 Da, nu cred ca exista vreo legatura intre renuntarea la fumat si ingrasat. E vorba doar de a face ceva cu mainile- si cum nu mai poti aprinde o tigara, iei un covrigel, un sandvis, o prajiturica…

  15. […] Nea Costache, Rokssana, Haicăsepoate, Vania, Vis si realitate, Zina, Xaba, Dexign , Coolnewz, Gabi Cimpoca, Gina, Danielle, Cati, Stropi de suflet,  Gabriela […]

Leave a comment